Odata cu venirea Mantuitorului Iisus Hristos, timpul a incetat sa mai fie masura mortii si a devenit spatiul sfintenii si al intalniri cu Dumnezeu. Fagaduinta Sa "Iata, Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor" (Mt. 28, 20) se concretizeaza in Biserica prin existenta timpului liturgic — opus timpului civil desacralizat.
Prin sarbatorile, pomenirile si prazuirile care se succed zilnic si anual, credinciosii reactualizeaza in viata lor evenimentele din istoria mantuirii. Aceste evenimente unifica trecutul si viitorul cu prezentul intr-un timp sacru sau sfintit.
Ziua Liturgica incepe Seara
Ziua liturgica nu incepe la miezul noptii sau dimineata — ci la apusul soarelui, mostenire directa din cultul iudaic si din zilele Creatiei: "Si a fost seara si a fost dimineata, ziua intai... ziua a doua..." (Facere 1, 5-8). Pastrand aceasta impartire, poporul evreu nazuia sa se intoarca la vremurile in care omul petrecea impreuna cu Dumnezeu.
Pentru bizantini, ziua se numea "noapte-zi" — ansamblul format dintr-o noapte si o zi, avand avantajul unei durate fixe de 24 de ore, in timp ce ziua sau noaptea luata separat varia in functie de anotimp. (Pr. Prof. Dr. Emanoil Babus, Facultatea de Teologie "Justinian Patriarhul", Bucuresti)
Ora Athonita
Pe Muntele Athos, ora 24 = apusul soarelui, indiferent de anotimp. Vara aceasta corespunde orei 20 civile, iarna orei 17. Portatile manastirilor se inchid la apus si se redeschid la rasarit. Utrenia incepe la ora athonita 5 (ora 2 noaptea), clopotele bat la ora 4 pentru desteptare — o ora calugarii isi fac pravila la chilie, urmand slujba si Sfanta Liturghie.
Saptamana liturgica — fiecare zi are o inchinare proprie:
Duminica — Invierea Domnului › Luni — Sfintii Ingeri › Marti — Sfintii Proroci
Miercuri — Sfanta Cruce › Joi — Sfintii Apostoli ›
Vineri — Rastignirea Domnului › Sambata — Pomenirea mortilor
Anul bisericesc incepe la 1 septembrie — nu la 1 ianuarie. In aceasta zi Hristos a citit in sinagoga din Isaia Proorocul: "Duhul Domnului este peste Mine..." (Luca 4, 18). Stabilit la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, acest inceput leaga timpul liturgic de istoria mantuirii.
De-a lungul secolelor, conceptia bizantina despre timp a devenit una teologica — acesta incepand cu Creatia si terminandu-se cu Parusia. Rolul omului este de a valorifica timpul si a-l implini in "ziua cea neapusa" a Imparatiei lui Dumnezeu.